Barça obtine al 22-lea titlu de campioana din istorie

FC Barcelona si-a revendicat trofeul de campioana in La Liga pierdut stagiunea precedenta in dauna rivalilor traditionali de la Real Madrid, care-s nevoiti la randul lor sa lupte spre sfarsitul acestei saptamani pentru un triumf in Cupa Regelui Spaniei contra adversarilor de azi-noapte al favoritilor nostri, Atletico Madrid.

Pentru al 2-lea sezon stagional consecutiv, Barça reuseste sa isi adjudece 100% un trofeu in fieful capitalei Spaniei. Vicente Calderon a fost scena ultimei reprezentatii de gala in sezonul anterior, atunci cand gruparea basca Athletic Bilbao a fost nevoita sa cedeze in finala Cupei Regelui Spaniei, scor final 3-0, in ceea ce-a devenit ultimul joc oficial pe banca tehnica a celui mai de succes antrenor din istoria clubului catalan, Josep Guardiola. Daca in momentul respectiv a fost nevoie strict de contributia jucatorilor in privinta triumfului suprem, in ziua de ieri, 12.05.2013 se stia deja ca Real Madrid nu mai are absolut nicio sansa de a-si pastra coroana de campioana dobandita en-fanfare in 2011-2012, un sezon ”presarat” cu scandaluri.

R.C.D. Espanyol, concitadina din oras, reusise sa ”smulga” un egal in detrimentul madrilenilor si astfel avand 36 de meciuri disputate, ”albii” se aflau la 7 pct distanta de favoritii nostri si ”camarazii lui Tito” au inceput sa sarbatoreasca cel de-al 22-lea titlu din istoria de 113 ani a clubului ”pus pe picioare” de Joan Gamper inca din avion. La fata locului, vizitatorii nu prea ”s-au omorat cu firea” , astfel ca totul a devenit un meci de vacanta, neinteresant din toate punctele de vedere. Nepasarea generala s-a observat in cele 45 de minute din cadrul primei reprize. Atat gazdele, cat si oponentii acestora s-au multumit sa joace intr-un mod relaxant, fara sa ofere vreo clipa acel sentiment placut de recunoastere al unui sezon fastuos.

De abia dupa iesirea de la cabine, meciul in sine a capatat un aspect spectaculos de indata ce Radamel Falcao Garcia a schimbat pentru prima data tabela pe Vicente Calderon. Columbianul ne-a aratat, daca mai era nevoie de-o confirmare, ca axul central al defensivei trebuie intarit de urgenta in mercato-ul de vara, astfel risca echipa sa suporte umilinte neimaginabile precum in semifinalele Ligii Campionilor, cand un adversar pus pe fapte mari precum Bayern München i-a determinat pe sefi sa regandeasca strategia din sezonul viitor.

Pana in momentul fluierului de final al ”centralului” Perez Montero, Alexis Sanchez si devierea nefericita a lui Gabi ca urmare al unei tentative de sut a lui David Villa, au intors situatia in favoarea catalanilor, asta desi oaspetii evoluau in zece jucatori, intrucat Messi a fost vizibil afectat de reaparitia durerilor in zona muschilor si a inteles ca nu este cazul sa forteze in acest joc. De fapt, n-am inteles motivul pentru care staff-ul tehnic s-a decis fara retineri sa-l implice intr-o astfel de disputa. Probabil s-au gandit ca este cazul sa ii fie recunoscute meritele conform carora FC Barcelona a triumfat in campionat, intr-un sezon de tranzitie evidenta.

P.S. Nu-mi ramane decat sa ma bucur alaturi de milioanele de suporteri blaugrana de pe mapamond pana spre finele lunii august, stiind in adancul sufletului meu ca baietii au incercat din rasputeri sa uite definitiv despartirea emotionanta de omul caruia intreaga suflare catalana ii multumeste pe deplin pentru eforturile colosale de a-i determina pe diversi microbisti sa recunoasca faptul ca FC Barcelona a devenit in cei 5 ani de suprematie globala drept echipa cu cele mai multe trofee intercluburi de pe Continent, schimband practic ierarhiile ce pareau inegalabile la un moment dat.

Ser del Barça es el millor que hi ha

Ritmul incandescent cu care isi sufocau adversarii a lipsit cu desavarsire din momentul patrunderii in semifinalele Ligii Campionilor, astfel ca Barça a fost nevoita sa suporte rigurozitatea nemteasca, Bayern München dovedindu-se un grup colectiv ce aminteste de inceputurile lui Pep Guardiola pe Camp Nou.

Mi-am dorit enorm sa intalnim Bayern in semifinale, intrucat doream cu insistenta sa observ cum nemtii justifica intr-o oarecare masura investitiile masive in privinta completarii lotului cu anumiti fotbalisti extrem de utili in angrenaj ce erau motivati de insuccesul 100% neprevazut cu Chelsea Londra din finala celei mai titrate competitii intercluburi de anul trecut, cand londonezii s-au dovedit un colectiv ce-si respecta cu prisosinta tehnicianul, un prieten cu liderii echipei. Sa ii consider favoriti in detrimentul bavarezilor a fost o greseala, insa n-am de ce sa regret decizia. Chiar daca am fost ironizat de impertinenta gandirii fanteziste, credeam in capacitatea baietilor sa raspunda intr-un mod pozitiv acestei situatii de-a dreptul inedita in care favoritii nostri erau considerati ”the underdogs”.

Totusi, n-a fost sa fie asa. Actuala campioana din Bundesliga a aratat pe durata celor doua manse ca stapaneste minutios statutul de favorita si astfel am fost ridiculizati de eficacitatea nemteasca. Carui fapt se datoreaza aceasta decadere inexplicabila?! Stiu foarte bine unde s-a gresit, insa nu intru in amanunte ca este deja prea tarziu, efectele fiind realmente catastrofale. Conteaza cu adevarat sa ”cladesti” inteligent in viitorul apropiat. Ce rost ar avea sa critic fara menajamente incapatanarea secretariatului tehnic al catalanilor cand stiu in sinea mea ca fotbalistii adusi pentru a completa lotul puteau in orice moment sa fie utili, intrucat aveau calitatea necesara de-a respecta ca atare traditia revirimentului sportiv (Jordi Alba a fost de departe revelatia CE care s-a desfasurat in Polonia si Ucraina, iar Alex Song incanta publicul londonez de pe Emirates Stadium cu clarviziunea impecabila asupra jocului, dandu-i posibilitatea lui Robin van Persie sa termine en-fanfare in postura golgeterului in cel mai echilibrat campionat al Planetei)

As cadea in penibil sa fiu contestatar in momentul de fata si dati-mi voie sa afirm cu tarie ca simt in adancul sufletului meu cum fanii de rezultate ai echipei se indeparteaza usor de acesti baieti care i-au adus intr-o postura unica… Ah, ce binecuvantare! In cazul meu, afirm raspicat ca ” ser del Barça es el millor que hi ha ” si spre deosebire de sustinatorii unei dominatii reaparuta de indata ce Guardiola a fost adus sa-l inlocuiasca pe batavul Frank Rijkaard, raman fidel juramantului depus constiintei mele inca din anul 1994 si astept sa se incheie actuala stagiune competitionala, una de acomodare in cazul lui Tito Vilanova, cand resposabilitatea i-a fost incredintata inca din vara lui 2012, deoarece identitatea clubului a fost ”avariata” instantaneu de indeciziile tuturor. Nu exista un vinovat in toata aceasta poveste, ci toata lumea. Pana la urma ne multumim sa ii vedem laureati in La Liga si totodata asteptam cu totii clipa in care Sandro Rosell si aliatii sai isi vor duce pana la capat misiunea conform careia FC Barcelona va fi intarita cu produse de lux.

P.S. Ii felicit pe jucatorii de la Bayern pentru devotamentul aratat. Meritati cu prisosinta sa nu mai fiti subestimati de subsemnatul intr-o eventuala confruntare din fazele superioare. Sa inscrii 7 goluri si sa nu primesti nici macar unul este extrem de umilitor, mai ales pentru gruparea secolului XXI, care se mandreste in momentul de fata cu cele mai multe trofee intercluburi din Europa, 15 la numar, cu doar o singura cupa in fata celor de la A.C. Milan .

Som un eqúip!

Istoria singurului club european si mondial ce reuseste sa triumfe in absolut toate competitiile pe durata unui singur an calendaristic a cunoscut momente dificile de-a lungul timpului. Barça si-a propus sa stabileasca ”legi nescrise”, insa au intervenit problemele pe parcurs.

Orice s-ar spune despre favoritii nostri, indiferent ca si-au propus dintotdeauna luxul de a-si revendica un anumit statut capatat in timpul cuceririi unor trofee extrem de importante pentru absolut orice club profesionist de fotbal, trebuie sa privim lucrurile fara sa acuzam aiurea, intrucat vor exista ca si in sezoanele precedente idei despre modul in care poti intr-adevar sa redevii inteligent, deoarece aceasta calitate iti garanteaza intr-o proportie covarsitoare revenirea in elita. Som un eqúip, inainte de toate.

Sunt sigur ca atat jucatorii, cat si conducerea administrativa accepta situatia conform careia nu s-au putut stabili ”legi nescrise” si de indata ce actuala stagiune competitionala se va incheia, intuiesc aparitia unor  fotbalisti utili in angrenaj, nicidecum ”epave” . Va rog sa ma credeti, n-am motive sa fiu dezamagit de infrangerea contra celor de la Bayern München cu scorul final de 4-0, care justifica investitiile irelevante intr-un proiect, facut posibil datorita ingeniozitatii lui Josep Guardiola, responsabil pentru anumite conceptii tactice, arhicunoscute de majoritatea microbistilor de pretutindeni.

Adversarii nostri din cadrul semifinalelor Ligii Campionilor au demonstrat in patru ani de la duelul cu Messi si compania ca-s dispusi din punct de vedere financiar sa suporte absolut orice costuri, indiferent de consecinte, pentru ca devii constient de valorea grupului si poti spera oricand la un reviriment sportiv. In alta ordine de idei, ii felicit pe nemti, chiar daca nu-s deloc fascinat de istoria lor, considerandu-i un fel de Real Madrid, insa cu un avantaj semnificativ in privinta usurintei cu care ii conving pe fotbalisti sa se alature, desconsiderand practic celelalte grupari din Germania.

In astfel de momente nu conteaza catusi de putin eventualele critici la adresa echipei, ci dorinta de riposta in plan moral. Repet, germanii au aratat tuturor ca isi respecta blazonul si fie ca ne convine sau nu, au redescoperit reteta succesului, dorind cu orice pret sa instaureze dominatia. Nu putem pur si simplu ca suporteri devotati clubului sa blamam vreodata absolut orice perioada nefasta, dar in schimb este datoria noastra de indivizi fideli ce suntem, sa nu ne abatem brusc de la principiile de baza. Capu’ sus! Nu-i tocmai recomandat sa ne indoim de idolii nostri. Visca Barça! Mes qúe un club!

FC Barcelona si-a aflat adversarul din semifinalele Ligii Campionilor

Sortii au decis ca Bayern München sa fie adversarul favoritilor nostri in tentativa patrunderii in finala Ligii Campionilor, care se va desfasura pe Wembley.

Am fost convins de faptul ca bavarezii isi vor ”masura fortele” cu noi. Inca dinaintea tragerii la sorti am intuit aceasta situatie. Nu mi-e teama de Bayern München absolut deloc, intrucat sunt limitati. Ei intotdeauna vor avea prima sansa cu Real Madrid, insa impotriva favoritilor nostri, nu vor putea decat sa ii admire indeaproape si nu ezit sa afirm cu tarie ca nemtii vor vedea o Barça extrem de nemiloasa, mai ales ca suntem considerati inferiori actualei campioane din BundesLiga.

Mi-ar fi parut rau sa intalnim Borussia Dortmund, echipa ce-o aplaud de fiecare data, intrucat le-au aratat adversarei noastre din semifinale ca nu-i nevoie sa ”arunci” cu banii-n stanga sau in dreapta pentru a-ti invinge dusmanul de-o viata. In ciuda unei traditii extraordinare, Bayern este si va ramane pentru mine un fel de Real Madrid – o echipa disperata sa cumpere cu sume colosale orice jucator capabil de-a stopa o hegemonie, ca mai apoi s-o instaureze meticulos.

Tocmai de aceea, sper ca Dortmund sa reuseasca imposibilul in confruntarea cu eternii rivali din Spania si ulterior este la indemana ”camarazilor lui Tito” sa elimine cea mai galonata echipa nemteasca din istorie. Avem un avantaj enorm ca turul se disputa pe Allianz Arena, pentru ca in cazul unui rezultat favorabil, Bayern se va afla intr-o postura ingrata. Va fi un duel echilibrat si totodata sper sa nu fie ”patat” de indeciziile arbitrilor, care in actuala stagiune competitionala au fost lipsiti de bun simt. 

Fara lupta, nu exista progres

In 9 zile, Barça a fost nevoita sa suporte o ”avalansa” de situatii inimaginabile, dar mai presus de acest lucru conteaza cu adevarat ce solutii ai putut gasi pentru a preveni dezastrul.

In turul 1/4 de finala ale Ligii Campionilor brigada de arbitrii din Germania condusa de Wolfgang Stark ne-a ”tocat” dupa bunul lui plac – moment de care ”centralul” neamt regreta cu siguranta, avand in vedere faptul ca si-a dat arama pe fata, avantajand gruparea pariziana. Meciul devenise inca din momentul fluierului de start o afacere ”platineasca”, ca sa zic asa. Cu voia sa, triplul castigator al Balonului de Aur i-a anulat suspendarea de 2 partide suedezului Zlatan Ibrahimovic si astfel cel din urma a putut sa-si ajute colegii in tentativa eliminarii favoritilor nostri inca din partida tur, cand normal trebuia sa revina pe gazon de abia in retur.

Polemica iscata pe seama acestei decizii ce favoriza iminent interesul celei mai titrate competitiii intercluburi de pe batranul Continent, a fost de asa maniera incat suporterii s-au amuzat copios de tertipurile celui care conduce destinele forului european, insa intr-o faza eliminatorie orice se putea intampla, mai ales ca prezenta ”nasosolui” il bucura nespus pe Carlo Ancelotti, tehnicianul celor de la Paris Saint-Germain. Au intervenit si accidentarile pe Parc des Princes, pentru ca s-a dovedit a fi o lupta barbateasca, nicidecum un meci la discretia noastra, intrucat cineva a avut grija ca aceasta disputa sa nu fie dezechilibrata, mentinandu-se astfel un suspans de care sa profite indelung publicul larg.

Prin decizii absurde ale lui Stark (offside nesemnalizat la reusita lui Ibrahimovic, sau nepermiterea medicilor catalani sa patrunda pe gazon pentru a acorda ingrijiri medicale lui Jordi Alba si Mascherano, a aratat nepasare si sprijin neconditionat ultimilor ”bogati” aparuti pe harta fotbalului european, cu conditia ca iritarea sa intervina in tabara catalana. Dupa un 2-2 facut posibil intr-o proportie covarsitoare de Platini, meciul decisiv se anunta unul extrem de dificil. Lionel Messi a cazut la datorie in Paris, axul central era improvizat pentru a 2-a oara in acest sezon competitional intr-o disputa cu un adversar de acelasi calibru, iar partida din campionat cu R.C.D. Mallorca ce erau nevoiti s-o dispute ne indemna sa privim altfel fotbalul.

Barça joaca la 50% din potential cand nu dispune de serviciile lui Messi. Cu andaluzii n-a fost tocmai asa, iar scorul final afisat pe tabela (5-0) , cu un moment de admiratie profunda pentru Eric Abidal, care a revenit pe gazon dupa 1 an si 1 luna de la agravarea starii de sanatate, evoluand pentru aproximativ 25 minute, devenea un prilej nemaipomenit de care ”camarazii” lui Tito Vilanova trebuiau sa tina cont, deoarece reaparitia francezului in ”sanul” echipei ii obliga pur si simplu pe cei care aparau teritoriul catalan sa se pregateasca minutios de absolut orice eveniment nedorit. Cand am observat ca Messi se agita enorm pe banca de rezerve vazand cum situatia nu devine favorabila cat mai repede, m-am gandit pentru o clipa la un citat al unui orator vestit din Statele Unite ale Americii, care a facut posibila integrarea in societate a indivizilor de culoare, considerati sclavi in secolul XVIII .

Baietii s-au simtit pe durata celor 90 de minute regulamentare precum pestii pe uscat. Au fost agitati si in acelasi timp concentrati sa scape cu bine din infern. Victor Valdes a mentinut ireprosabil speranta vie, blocandu-i exemplar pe Alex, Lavezzi, Moura sau Ibrahimovic si intr-o proportie covarsitoare a devenit punctul de sprijin al echipei. Se vedea iminent cum jocul echipei lasa de dorit, dar atat timp cat scorul garanta patrunderea in penultimul act al competitiei, toata lumea era pe deplin multumita. Intrand la cabine in postura calificatei, Barça incerca din rasputeri sa pastreze nivelul concentrarii extrem de ridicat. De partea cealalta, vizitatorii erau constienti de faptul ca blocand sistemul revolutionar de pasare in profunzime al adversarilor, erau motive suficiente sa apara satisfactia. Acest lucru s-a intamplat dupa 5 minute din timpul reprizei secunde. Pedro greseste o pasa simpla catre Iniesta, mingea este recuperata de Verratti, acesta ii paseaza lui Pastore, argentinianul reuseste un un-doi de toata frumusetea cu Ibrahimovic si sprinteaza decisiv catre careul advers, neiertandu-l pe bravul Valdes.

Urmau 40 de minute realmente agasante. Imediat dupa reusita purtatorului tricoului cu numarul 27 din tabara pariziana, Messi s-a echipat si era o chestiune de timp pana cand isi facea in sfarsit aparitia pe gazon. Pana in momentul intrarii sale, PSG a fost foarte aproape sa reuseasca cel de-al 2-lea gol. Pastore lufteaza din apropierea ”punctului cu var”, dandu-le astfel inca o sansa oponentilor. Din minutul 62, totul s-a schimbat. ”Messiah” si-a impulsionat colegii, ocaziile succedandu-se la poarta italianului Salvattore Sirigu. In 7 minute, Barça a avut 3 situatii de-a restabili egalitatea. Din cele trei ocazii iminente de gol, una a fost fructificata. Era minutul 70 cand Pedro, simtindu-se oarecum vinovat de cele intamplate cu 20 de minute mai devreme, readuce echipa pe linia de plutire. Messi a avut meritul sau la acest gol.

Si-a ridiculizat 2 adversari in dribling, a pasat senzational spre David Villa, de unde fostul component al Valenciei si totodata golgeterul all-time al reprezentativei Spaniei, gaseste spatiul necesar de pasare spre Pedro, al carui sut napraznic de la aproximativ 20 metri incheie o actiune demna de renumele clubului. Minutele ramase de disputat ne-au aratat ca fara lupta, nu exista progres. Baietii s-au asigurat ca adversarii nu vor mai avea vreo sansa de a-l invinge pe Valdes. Au fost emotii, intr-adevar, dar conteaza cu adevarat ca ti-ai indeplinit obiectivul, indiferent ca cinismul – factor obligatoriu cand iti simti oponentul capabil sa dea marea lovitura, a aparut. Nu mi-a ramas decat sa va anunt ca odata cu calificarea in semifinale, FC Barcelona a stabilit inca un record, fiind prima grupare profesionista ce ”atinge” aceasta faza a competitiei de sase ori consecutiv. Aceasta a fost rasplata unei seri de-a dreptul pasionanta. Vineri ne vom afla adversarul si sper din tot sufletul ca Bayern Munchen sa isi ”masoare fortele” cu noi. 

Barça ii ajuta pe Celta Vigo sa spere la mentinerea in prima divizie spaniola

Dupa 12 zile de pauza in care nationalele si-au ”masurat fortele” , Barça a revenit pe gazon, insa scorul final a fost unul de egalitate, 2-2, in conditiile in care partida se indrepta spre un succes. 

Sunt oarecum dezamagit de scorul final afisat pe Estadio Balaidos din Vigo. Chiar daca cei prezenti pe gazon au calatorit mii de kilometri pentru a-si apara patria in tentativa obtinerii unui loc la urmatoarea editie de Campionat Mondial care se va desfasura in Brazilia, ma asteptam ca favoritii nostri sa decoleze spre Barcelona in postura de invingatori. Au fost aproape, ce-i drept, insa o eroare grosolana a lui Sergio Busquets a facut ca partida sa se incheie la egalitate. Meciul in sine a fost de asa maniera incat nu-ti lasa impresia ca gazdele puteau emite pretentii in fata actualului lider din La Liga si probabil campioana Spaniei la sfarsitul sezonului competitional. In absenta lui Tito Vilanova, ramas in Catalunya sa analizeze jocul celor de la Paris Saint-Germain, Jordi Roura s-a multumit sa acorde sanse unor fotbalisti care n-au evoluat constant in acest sezon.

O formula de start in care se regaseau Pinto, Alves, Bartra, Pique, Montoya, Song, Fabregas, Thiago, Alexis, Tello si Messi, inepuizabil ca de fiecare data, aveau datoria sa obtina toate cele 3 puncte, numai ca nesansa a fost de partea vizitatorilor. Galicienii merita intr-o oarecare masura felicitarile mele, pentru ca au crezut pana in momentul fluierului final al ”centralului” Mateo Lahoz ca pot iesi cu fruntea sus din disputa cu o echipa ce putea in absolut orice conditii sa castige. De aceasta data ”virusul FIFA” n-a fost un impediment in calea catalanilor, ci indecizia lui Busquets a facut ca Celta Vigo sa fie multumita de punctul castigat, care-i apropie oarecum de locul 17, primul deasupra ”zonei minate” . In final nu-mi ramane decat sa mai afirm ca Messi a stabilit un nou record prin golul inscris in poarta goalkeeperului imprumutat de FC Sevilla in Galicia, Javi Varas, record venit pe fondul unei prestatii cat de cat multumitoare pentru starul argentinian.

Nu este la indemana oricui sa marcheze impotriva tuturor echipelor participante intr-o editie de campionat, mai ales ca oponentii au intotdeauna motive sa te intampine cu brutalitate, tinand cont de valoarea ce-o detii. In alta ordine de idei, un antrenament reusit pe alocuri, in vederea turului 1/4 de finala ale Ligii Campionilor cu PSG, care se va disputa in data de 2 aprilie, pe Parc des Princes. Mai mult decat atat, salut revenirea lui Eric Abidal pe banca de rezerve. Omul asta isi merita cu prisosinta locul printre legende, intrucat pasiunea lui pentru sportul rege s-a dovedit a fi esentiala in lupta de supravietuire si in momentul de fata este protagonistul unei reveniri de senzatie, apreciata, sunt sigur, de majoritatea microbistilor de pretutindeni.

Barça redevine preferata suporterilor, cei cu ”infatisari duble” sunt multumiti…

Barça incheie en-fanfare o perioada de 3 partide jucate pe teren propriu, inscriind 9 goluri si primind unul singur si acela venit din bocancul unui inamic al celui mai incapator stadion al Europei.

In decurs de opt zile, Deportivo La Corüna, A.C Milan si nu in cele din urma Rayo Vallecano au vizitat Camp Nou. Din varii motive, gruparile mentionate aveau scopuri diferite, insa au capitulat in tentativa indeplinirii obiectivului propus. Publicul si-a ”slujit” pe cat posibil cavalerii, iar acestia le-au multumit pe deplin, reamintindu-le faptul ca FC Barcelona, prin actuala generatie nu va permite nimanui sa dezonoreze spiritul catalan. Favoritii nostri erau obligati sa ofere un raspuns convingator indoielilor aparute dupa ”dubla” nesatisfacatoare, din pricina rezultatelor negative, cu rivalul traditional din capitala, Real Madrid.

Multi dintre noi (nu este si cazul meu) s-au aratat nemultumiti oarecum de cum au decurs partidele in luna anterioara, dandu-si arama pe fata exact cand nu era indicat acest lucru si ulterior au primit o palma morala de la jucatorii cu care erau obisnuiti sa observe grandoarea care n-o meritau in conditiile date (discutam aici desigur de maretia capatata de anumiti fani nedemni, nicidecum de jucatori) . Ar fi bine sa-si aminteasca pentru o clipa ca un sustinator nu se deroga niciodata de la principiile sale, insa acest lucru nu merita sa fie discutat in momentul de fata, intrucat acestia traiesc intr-o lume paralela si n-ar intelege absolut deloc mesajul.

Sa-ti sustii favoritii atat la bine, cat mai ales la greu, nu este valabil pentru oricine… Cei inzestrati cu o minte neprihanita sunt cu un pas in fata tuturor si au privilegiul de a-si respecta pe deplin atributiile cuvenite unui suporter. Banuiesc in sinea mea ca nemultumitii de serviciu au inceput sa aibe iarasi o atitudine sfidatoare asupra celorlalti, iar in caz de-o eventuala aparitie a unei perioade nefaste in ultimele luni ale sezonului competitional, si-ar trada instantaneu loialitatea. Va spun sincer, urasc suporterii cu ”infatisari duble” . Cu totii ar trebui sa tinem cont de-un asa zis juramant depus constiintei noastre imediat dupa alegerea facuta, conform careia suntem obligati sa respectam ca atare traditia in sine. Totusi, repet, nu este la indemana oricui sa se simta orgolios.

In conditiile redescoperii darzeniei, Barça redevine preferata suporterilor si totodata starea de imoralitate predomina in conceptia celor cu ”infatisari duble”, ceea ce ii determina sa uite intr-o proportie covarsitoare evenimentele deplorabile la care au fost supusi cei carora le pasa intr-adevar de FC Barcelona. Situatia era complet diferita si fascinanta in acelasi timp daca sintagma ”nu exista paduri fara uscaturi” nu s-ar fi aplicat in cazul de fata.

Doar ca prin mentalitatea ce-o detin, sunt nevoit sa nu raman indiferent unei situatii de acest gen, intrucat imi pasa intr-adevar de acesti micuti ce incearca sa se delimiteze de restul grupului preocupati in mod deosebit de a-i redresa sufleteste. Poate unii dintre voi, cei care aveti nelamuriri in ceea ce priveste sustinerea unei cauze, va veti supune insiva unui test de maturitate, astfel o sa fiti considerati nulitati (hai sa nu fiu prea dur cu voi… fani de ocazie este termenul potrivit) de indivizi ce nu-si vand sufletul in orice conditii.