50 de ani de la faimoasa eliminare a rivalei de-o viata din C.C.E.

Fanii blaugrana sarbatoresc astazi ceva cu totul special, o intalnire devenita istorica prin prisma eliminarii rivalei de-o viata din cea mai importanta competitie europeana. Aflati mai jos despre ce este vorba.

Marti, 23 Noiembrie 1960 va fi amintit mereu cu placere de catre fanii FC Barcelona. Intr-o perioada in care fotbalul european era dominat categoric de Real Madrid, fotbalistii catalani au reusit o performanta senzationala, de care astazi nu putea fi amintita cu placere. Printre jucatorii care straluceau pe atunci in tricoul blaugrana se regaseau printre altii, Antoni Ramallets, Ladislao Kubala, Luis Suarez Miramontes, Evaristo de Macedo sau Feran Olivella, figuri proeminente ale clubului infiintat de elvetianul Joan Gamper. De partea cealalta, gruparea madrilena se lauda peste mari si tari ca erau singura echipa profesionista care nu era eliminata in fazele superioare ale celei mai titrate competitii intercluburi. Desigur, a fost nevoie ca FC Barcelona sa schimbe istoria si asa peste ani madrilenii isi vor aminti cu durere clipele traite pe atunci. Pot parea in fata dumneavoastra un fan care respira culorile blaugrana si specifica ca nu se poate in momentul de fata ca alt club profesionist sa stabileasca atatea premiere europene. S-a dovedit ca afirmatiile mele sunt acoperite 100% si astfel nu simt mahnirea celor care ar putea eventual sa ma conteste pentru acest lucru.

Revenind la povestea noastra, madrilenii erau increzatori inca din prima mansa a optimilor de finala ale Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1960-1961 si parea ca nimic dezastruos nu se va intampla. Aveau motive sa spere ca vor elimina rivala, mai ales ca in echipa se regaseau fotbalisti grandiosi precum Ferencz Puskas, Alfredo di Stefano, Francisco Gento sau Jose Santamaria. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ si timp de 90 minute regulamentare, catalanii au rezistat asaltului impresionant facut de Real Madrid si dupa prima mansa, Luis Suarez reusea o dubla senzationala de care mai apoi s-a dovedit ca a fost benefica in privinta calificarii in faza sferturilor de finala. Scorul final de 2-2 arata tuturor ca FC Barcelona era dornica sa-i elimine pe rivalii sai pentru care urmau sa stabileasca o premiera absoluta: necalificarea celei mai glorioase grupari din sportul rege. Partida retur s-a disputat in conditii total iesite din comun. Suporterii catalani erau pur si simplu extaziati de realizarile jucatorilor si au dat drumul la faimosul mozaic blaugrana, devenit intre timp un punct de atractie pentru majoritatea liderilor de galerie ale diferitelor cluburi.

Asteptarile erau uriase si fotbalistii trebuiau sa rasplateasca imensa incredere avuta de fani in ei cu o calificare istorica. Polemica iscata intre cele doua cluburi atingea cote nebanuite si pentru ca intr-o eventuala partida care implica si alti factori in afara celor sportivi, conducerea catalanilor s-a asigurat ca nu va exista incidente majore. Meciul devenise atat de fascinant, ocaziile erau foarte spectaculoase de partea ambelor tabere incat nici nu puteai spera ca favoritii tai se vor califica. Dupa nenumarate actiuni indreptate spre poarta madrilena, Marti Verges intoarce pentru prima data tabela, producand astfel o imensa bucurie in tribunele celui mai mare stadion european, Camp Nou. La acest scor, FC Barcelona era 100% calificata in dauna marii rivale si premisele de a scrie o pagina istorica in analele sportului rege deveneau cat se poate de realizabile. Pauza devenea momentul in care cei doi tehnicieni erau supusi unui adevarat test de maturitate si pentru a-si monta psihic elevii era nevoie in special de un caracter puternic, care a simtit indelungata rivalitate intre cei doi granzi ai Spaniei. Pe banca catalanilor se regasea un tehnician din fosta Iugoslavie, Ljubisa Brocic, in timp ce madrilenii il aveau ca antrenor pe Miguel Munoz, cel mai titrat manager din istoria clubului blanco.

Brocic stia in adancul sufletului sau ca este aproape de a stabili o premiera si i-a motivat exemplar pe elevii sai in asa fel incat calificarea sa nu devina doar o amintire. Impinsi de la spate de un public extraordinar, fotbalistii catalani au fost in dese randuri aproape sa majoreze scorul, dar interventiile marelui Rogelio Dominguez asupra unor jucatori de geniu precum Kubala, Suarez sau Macedo amana sentinta finala. In cele din urma, golul izbavitor a venit. Minutul 81 va fi de acum un moment care va fi amintit intotdeauna cu mare placere de suporterii catalani. Varful brazilian Evaristo de Macedo a inscris din plonjon cu celebra sa lovitura de cap un gol care a intrat in istoria fotbalului. Atat oficialii madrilenilor cat si jucatorii au acuzat dur brigada de atunci, motivand ca reusita unuia dintre cei mai respectati fotbalisti din istoria Barcelonei, a fost cu ajutorul mainii. Ajungand la o frustrare imensa, madrilenii au atacat furibund buturile lui Andoni Ramallets cu speranta ca vor inscrie 2 goluri care sa prelungeasca suspansul. Din fericire, Real Madrid a inscris doar o singura data, nesuficient pentru a merge spre prelungiri. Autorul golului de consolare a fost Darcy Canario. In momentul fluierul de final al centralui englez Reg Leafe, cei 120.000 de suporteri aflati in incinta arenei s-au descatusat total, creand un adevarat spectacol in care au fost admirate indeaproape celebrele orgolii dintre cele doua mari orase ale Spaniei. Ulterior, FC Barcelona s-a calificat in marea finala a competitiei, unde au fost invinsi de catre Benfica Lisabona, scor final 3-2. Totusi, parcursul senzational facut de catalani l-a ajutat pe Luis Suarez sa devina primul jucator din istoria clubului care primeste cel mai ravnit trofeu individual, Balonul de Aur.