FC Barcelona vs Real Madrid 2-2. Vanitate perpetua…

FC Barcelona a reusit sa elimine rivala traditionala din drumul acesteia catre apararea Cupei Regelui Spaniei. Elevii lui Josep Guardiola au avansat in faza semifinalelor, trecand la general de madrileni, 4-3, (1-2 pe Bernabeu, 2-2 pe Camp Nou) .

”Albii” erau condamnati sa inscrie cel putin 2 goluri pentru a conferi o stare excelenta ce le-ar fi permis intr-o oarecare masura sa produca rumoare in tribunele celei mai incapatoare arene europene. Inca din momentul fluierului de inceput al arbitrului Teixiera Vittienes, vizitatorii si-au aratat ”coltii”. Higuain putea inscrie cel mai rapid gol din eternul si fascinantul El Clasico, depasindu-l astfel pe coechipierul sau, francezul Karim Benzema, insa sutul sau cu latul a trecut pe langa buturile aparate de Jose Manuel Pinto. Dupa aproximativ 2 minute de la aceasta ocazie rarisima, venita pe fondul unei neatentii al lui Pique, Real Madrid a presat incontinuu pana cand au avut sansa deschiderii scorului, insa centrarea impecabila, marca Xabi Alonso, l-a gasit in pozitie neregulamentara pe Higuain, insa argentinianul a ratat si din aceasta situatie, Pinto fiind extrem de vigilent. Surprinzator sau nu, oaspetii au mentinut posesia o buna perioada de timp, iar C.Ronaldo putea inscrie in doua randuri, dar Pinto s-a concentrat suficient incat sa nu ii permita lusitanului sa celebreze o noua reusita in El Clasico. Constienti de faptul ca doar atacand pot emite pretentii in privinta unei eventuale calificari in faza semifinalelor Cupei Regelui Spaniei, rivalii au continuat sa preseze, mentinand liniile cat mai aproape de apararea favoritilor nostri, care s-au pierdut cu firea in tentativa iesirii din defensiva cu baloane scurte.

Mourinho stia acest amanunt esential si tocmai de aceea a renuntat definitiv la conceptia ultra-defensiva, intrucat erau obligati pur si simplu de turul 1/4 de finala castigat mai clar decat o arata scorul de FC Barcelona, 1-2. Madrilenii s-au autodepasit, iar suflarea catalana nu putea sa creada ca dusmanii de-o viata ii domina cu autoritate. Replica a fost pe masura, dar intr-o mansa eliminatorie conteaza in primul rand precizia, care a lipsit cu desavarsire in tabara campionilor en-titre ai Cupei, lucru confirmat de bara incredibila de la distanta a neamtului Mesut Özil, respectiv sutul argentinianului Higuain dupa o incercare specifica stilului tiki-taka de iesire din propria jumatate de teren cu pasa la picior al adversarilor. Catalanii s-au blocat inexplicabil pe toata durata primelor 45 de minute regulamentare, pana cand au profitat de hazardul pozitional al vizitatorilor, inscriind doua goluri care aveau sa conteze enorm in privinta accederii in penultimul act al competitiei. Mai intai, Messi profita de-o pasa in profunzime data de Daniel Alves, patrunde spre careul advers si paseaza magistral catre Pedro Rodriguez, intrat in locul lui Andres Iniesta, accindetat in zona bicepsului femural de Alvaro Arbeloa, iar ”canarul” deschide scorul in minutul 43. In minutele ramase pana la intrarea catre vestiare, Alves inscrie golul serii din mansa retur, profitand de-o lipsa evidenta de marcaj asupra sa, iar sutul sau nu i-a permis lui Iker Casillas sa respinga, ajungand direct in vinclul buturilor sale.

Totusi, golurile au venit contrar cursului jocului si nu-mi prezenta garantii in ceea ce priveste mentinerea posesiei de partea Barçei, intrucat Real Madrid, prin determinarea jucatorilor sai au distrus definitiv complexitatea avuta fata de rivalii traditionali si aveau oricand sansa revenirii in joc, mai ales ca Jose Mourinho s-a folosit de calitatea indiscutabila de psiholog, incurajandu-i cu un mesaj extrem de arogant in sine, dar necesar in astfel de conditii, ” am auzit in vestiarul nostru ca este imposibil sa castigi aici” . Ei bine, tehnicianul lusitan a riscat totul pe cartea atacului, facand toate cele trei modificari disponibile pana in minutul 60, astfel ca Karim Benzema, Jose Callejon si Esteban Granero i-au inlocuit pe Gonzalo Higuain, Kaka si nu in cele din urma, Lassana Diarra, mizand pe inspiratia fiecaruia. Brusc, a revenit mentalitatea de odinioara in tabara oaspetilor si dintr-o data au speculat la maximum greselile din defensiva. Sergio Ramos profita in minutul 53 de centrarea lui Alonso, insa tusierul observa cum campionul european si mondial en-titre il trage de mana pe brazilian pentru a-si crea un usor avantaj pentru lovitura de cap, astfel ca Vittienes anuleaza reusita fundasului, spre mahnirea madrilenilor. Situatia nu s-a schimbat deloc si spre surprinderea tuturor celor veniti intr-un numar impresionant sa-si sustina favoritii, madrilenii reduc din diferenta in minutul 67, atunci cand degajarea lui Pinto este recuperata de Özil, acesta ii paseaza in adancime lui C.Ronaldo si portughezul inscrie dupa o actiune individuala. Karim Benzema avea sa profite la randul sau de indecizia axului central, 5 minute mai tarziu. Internationalul francez marcheaza cu lejeritate, dupa ce Carles Puyol n-a putut sa il determine pe acesta sa piarda balonul in careul advers si dintr-o data erorile nepermise la acest nivel au fost convertite si totodata a creat o atmosfera de-a dreptul tematoare, atat in tribune, cat mai ales pe gazon, unde Guardiola simte pericolul unei eliminari din competitie si il scoate pe Alexis Sanchez pentru a-l introduce pe Javier Mascherano, un fotbalist 100% pregatit sa se sacrifice pentru binele echipei. Avand mai bine de 20 minute la dispozitie sa inscrie golul izbavitor, ”albii” s-au napustit spre careu.

Fazele controversate n-au intarziat sa apara si dintr-o disputa realmente pasionanta, plina de orgolii, s-a dat uitarii in momente tensionate, cand centralul intalnirii n-a putut pur si simplu sa decida corespunzator anumite intamplari petrecute pana in momentul fluierului final, dandu-le astfel prilejul adversarilor sa conteste maniera de arbitraj. Frustrarea si-a spus cuvantul, pentru ca au intalnit o Barcelona neasteptat de sigura ca partida s-a rezolvat inca din momentul intrarii la cabine. Totodata, atitudinea sfidatoare al tuturor celor echipati intr-un predominant alb ma lasa rece. V-ati gandit si voi intr-un ceas desteptator sa constientizati importanta unui asemenea duel pasionant si cand ati avut soarta in propriile voastre maini, n-ati acceptat infrangerea si ati recurs la metode neortodoxe din care se observa iminent o vanitate perpetua, strict datorita antrenorului care v-a trezit din amorteala ca un adevarat lider. El merita apreciat pentru faptul ca a crezut tot timpul in sansa lui, nu jucatorii care ii antreneaza sa invinga orice obstacol, indiferent de eventualele consecinte. Chiar daca are uneori momentele sale de aroganta maxima cand dintotdeauna incearca diverse tertipuri sa ii determine pe elevii sai sa inteleaga de ce are incredere in posibilitatile lor, azi-noapte si-a distrus filozofia de joc pentru atingerea obiectului personal si n-a fost departe de acest lucru. Multi considera acest meci o reteta de succes din care Real Madrid poate castiga celelalte trofee ramase din actualul sezon competitional, La Liga si Champions League. Sa nu credeti ca aceasta intalnire este edificatorie pentru restul sezonului competitional. Veti vedea ce surprize pregatesc detinatorii Ligii Campionilor. Ce jalnic pentru un portar respectat precum Casillas sa afirme la finalul intalnirii, cand tensiunea a atins cote inimaginabile, ” sa te duci in vestiarul Barcelonei sa sarbatoresti calificarea cu ei” , arbitrului. Iker, ti-ai demonstrat taria de caracter, dar fotbalul asta se joaca pe goluri, precum spunea raspicat Jose Mourinho. Te cred ca ai ajuns intr-o stare din care nu-ti doresti decat sa scoti din joc bestia nera care este Barça pentru tine. Succes! Poate data viitoare ai noroc.