Paradox culé

Guardiola isi permite sa experimenteze formule noi in asa fel incat omologul de pe banca tehnica sa constientizeze importanta anihilarii jocului incantator de pase in profunzime, intrucat 3-4-3 este un sistem neconform cu angajamentul celor responsabili cu obtinerea darzeniei specifice catalanilor, astfel ca rezultatele obtinute in ultima vreme sunt realmente ingrijoratoare.

Desele experimente ale domnului Guardiola in actuala stagiune competitionala determinata de constientizarea omologilor de pe banca tehnica conform careia stilul de joc al catalanilor devine fragil daca intr-adevar se aplica un sistem neprielnic jocului de pase incantator, ii obliga pe cei desemnati sa ofere inegalabilul spectacol fotbalistic contrar prestatiilor de odinioara intr-un sistem arhicunoscut de microbisti care imbina intotdeauna utilul cu placutul, astfel ca majoritatea tehnicienilor diverselor grupari angrenate in atingerea obiectivelor propuse la inceputul sezonului, simt o oarecare liniste sufleteasca stiind ca favoritii nostri trateaza cu usurinta o eventuala diferenta minima, respectiv un dezavantaj obscur in cazul aplicarii acestui 3-4-3 extrem de daunator. In primul rand, modulul tactic implementat in echipa de Johan Cruyff nu-si are rostul in momentul de fata, deoarece actualii componenti ai Barçei n-au fost testati suficient sa garanteze suporterilor prestatii exceptionale. De altfel, acest lucru devine un paradox in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca sarcina unui catalan get-peget implica anumiti factori eligibili si in astfel de situatii, personalitatea conteaza enorm.

Spre deosebire de tentativele lui Guardiola, intelese de altfel, dar care n-au adus doza necesara de spectaculozitate, celelalte echipe se pliaza pe stilul facut celebru de Cruyff, personaj influent in structura singurei grupari profesioniste din lumea fotbalului care triumfa in toate competitiile pe durata unui singur an calendaristic. Bineinteles, n-avem motive intemeiate sa acuzam tertipurile celui nascut in Santpedor de prevenire al intuitiei diversilor antrenori preocupati de binele echipei lor. Tocmai de aceea, sunt incantat de dorinta acerba remarcata in cadrul filialei, acolo unde in decurs de aproximativ doua saptamani, Eusebio Sacristan impreuna cu elevii sai au reusit sa obtina doua victorii consecutive,  ambele in deplasare, (4-1 cu Alcoyano, respectiv 1-0 cu CD Huesca) ceea ce constituie un progres evident tinand cont de greselile inoportune survenite in lunile anterioare, cand omogenitatea grupului suferea teribil din cauza despartirii de Luis Enrique, actualmente tehnician la A.S. Roma. Acesti pusti se afla intr-o batalie indirecta de capatare al unei reputatii indispensabile in privinta binevenitei promovari in planurile celui mai titrat tehnician din istoria catalanilor. Sambata sunt obligati sa continue parcursul exemplar, iar o eventuala victorie in detrimentul gruparii Gimnastic de Tarragona i-ar impulsiona teribil. Sa speram ca revirimentul continua, intrucat este 100% spre binele lor.

Anunțuri

Un gând despre “Paradox culé

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s