Refuzi si castigi

”Risti si castigi” n-a fost un motto pe placul unei legende din Albion, care a fost propus pana spre intrarea in milleniul 3 la FC Barcelona de catre un compatriot, ci ”refuzi si castigi” respectul tuturor, desigur.

Ieri, cu 3 ore inainte de miezul noptii, am urmarit un documentar realmente fabulos, din care am avut ce invata si am considerat oportuna relatarea lui in spatii largi, pe blog. Desi detin un blog in care va ofer la dispozitie materiale exclusive despre situatia din prezent a clubului, astazi ma simt dator fata de unul dintre cei mai apreciati fotbalisti englezi, pentru ca la randul sau a atras atentia cluburilor pretentioase din istoria fotbalului, printre care si FC Barcelona. De aceea, il ”ridic in slavi” cu putinta, pentru ca merita cu prisosinta. Asadar, sa incepem. 

Subiectul articolului meu de astazi se lansa in ”lumina reflectoarelor” departe de casa, mai precis la Southampton F.C. Reusea inca de la debut sa inspire teama oponentilor, reusind un hat-trick de-a dreptul senzational cu Arsenal, intr-o victorie rasunatoare a ”sfintilor”, scor final 4-2, devenind astfel cel mai tanar fotbalist englez care reuseste sa perforeze buturile adverse in 3 ocazii. Avea doar 17 ani si il detrona pe Jimmy Greaves, care ajunsese in aceasta postura pe cand avea 20 de ani, astfel ca specialistii ii prevedeau o cariera prodigioasa in istoria fotbalului. Nu s-au inselat absolut deloc, mai ales daca cunoasteti intr-adevar realizarile sale, sau mai bine zis, ati fost contemporan cu el, ceea ce am reusit eu, din fericire. Ii era dificil sa se desparta de familia sa, dar a acceptat in cele din urma sa faca acest compromis, pentru a-si atinge scopul, arhicunoscut microbistilor de pretutindeni.

Dupa aproximativ cinci sezoane petrecute in curtea ”sfintilor”, Sir Kenny Dalglish il convinge sa imbrace tricoul celor de la Blackburn Rovers. Era anul 1992 si blondinul atacant englez spera sa-si adauge in cv-ul personal primul trofeu al carierei. Momentul respectiv a venit intr-o dupa-amiaza senina de 14 mai 1994, chiar daca ”trandafirii” sufereau o infrangere pe Anfield contra ”cormoranilor”, scor final 2-1. In vara anului 1996, conducerea gruparii Blackburn Rovers, echipa pentru care vruia cu insistenta sa evolueze fabulos, pentru a starni totodata interesul cluburilor pretentioase, s-a vazut obligata intr-o oarecare masura sa ”suporte” financiar plecarea sa, una extrem de speciala. Sir Bobby Robson, fost tehnician la FC Barcelona, a fost rugat de catre membrii secretariatului tehnic sa gaseasca solutii in ceea ce priveste cumpararea unui atacant ce garanteaza ulterior aparitia in tribune al spectatorilor. Domnia sa a luat legatura cu el, insa simtea in adancul sufletului sau ca este necesar sa fie alaturi de familie si tocmai de aceea a refuzat amiabil propunerea lui Sir Bobby, tehnician cu care avea sa se reintalneasca 3 ani mai tarziu, domnia sa devenind antrenor la Newcastle United.

P.S. Cand un individ spune ca ”When i left Blackburn in 1996 could it gone to great cities like Turin, Milan, Manchester, Barcelona and London, but believe me, there’s no place like home”, intelegi ca respectivul n-a dorit sub nicio forma sa fie protagonist al unui ”risti si castigi”, ci ”refuzi si castigi”.

In cazul in care accepta vreo propunere din partea unor cluburi precum Juventus Torino, A.C. Milan, Inter Milano, Manchester United, FC Barcelona sau Arsenal Londra, credeti ca Alan Shearer reusea sa devina atat de legendar precum a fost in patria sportului rege?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s