Real Madrid vs FC Barcelona 2-1. Invinsi de-un metodist prin excelenta

Real Madrid a reusit sa profite de diferenta minima din tur, cand favoritii nostri i-au invins pe rivali cu scorul de 3-2, castigand astfel cea de-a 9-a Supercupa a Spaniei din palmares, dupa 2-1 pe Santiago Bernabeu.

Mourinho este dat dracului, domne. I-a ”ranit in orgoliu” pe elevii sai, vorba unui amic de-al meu. Aspectul motivational a contat in aceasta partida, insa madrilenii au avut de partea lor ”doza” necesara de sansa incat sa se bucure alaturi de fani dupa fluierul final al centralului Mateo Lahoz. Fostul asistent al regretatului Sir Bobby Robson a declarat pana in momentul inceperii bataliei finale ca asteapta din partea elevilor sai sa ii demonstreze ca atitudinea din meciul pierdut cu Getafe CF, 2-1, care a contat pentru etapa a 2-a din La Liga, a fost o situatie ocazionala. Practic, din momentul respectiv mi-am dat seama ca favoritii nostri nu vor putea sa faca fata entuziasmului blanco. Totusi, ”albii” nu puteau sarbatori un nou trofeu alaturi de suporteri daca intr-adevar defensiva nu gafa inexplicabil in primele minute ale intalnirii si mai presus de acest lucru, daca Barcelona putea conta pe serviciile lui Daniel Alves, un factor esential in privinta castigarii trofeelor, dar care s-a accidentat in ultimul moment, bicepsul femural dandu-i mari batai de cap in acest sens. Scuze nu putem gasi, ca nu-i cazul si in randurile urmatoare voi prezenta ”la cald” impresiile mele in legatura cu desfasurarea partidei.

Necontand pe Alves, Tito Vilanova s-a decis sa il titularizeze in banda dreapta pe Adriano Correia. S-a dovedit a fi o decizie total neinspirata, insa brazilianul era considerat fotbalistul cu o vasta experienta, ce putea suporta indelung o eventuala presiune. N-a fost tocmai asa, din pacate. Adversarul sau direct, nimeni altul decat Cristiano Ronaldo n-avea alta posibilitate decat sa il irite pur si simplu pe sud-american, care este recunoscut ca un jucator limitat in privinta combaterii periculozitatii. Nu doar fostul component al Sevillei ”le-a dat apa la moara”, ci intreg compartimentul defensiv, cu o singura exceptie in acest sens, Jordi Alba. Axul central format din Pique si Mascherano a gafat nepermis, nesincronizarile devenind o povara pentru ambii, deoarece Gonzalo Higuain si colegii sai, nu puteau rata oportunitati la nesfarsit. Argentinianul nu incepuse convingator intalnirea si se parea ca Victor Valdes garanteaza intr-o oarecare masura siguranta de care avea mare nevoie echipa si era pregatit sa compenseze gafa de pe Camp Nou, exasperandu-i astfel pe rivali. Parada in fata lui Higuain din minutul 6 putea oricand sa ii mobilizeze pe colegii sai din defensiva, dar acestia n-au tinut cont de uraganul blanco care navalise inspre buturile lui Valdes. Era de asteptat ca madrilenii sa nu mai rateze cu nonsalanta ocazii de genul lui Higuain si era o chestiune de timp pana cand Santiago Bernabeu ”erupe”.

Purtatorului tricoului cu numarul 20 i s-a ivit o noua oportunitate de a-si trece numele pe lista marcatorilor si de aceasta data l-a executat cu sange rece pe actualul detinator al trofeului Ricardo Zamora. Presiunea constanta la care au fost supusi vizitatorii a oferit prilejul suporterilor madrileni sa simta gustul victoriei pe teren propriu dupa o pauza de 4 ani, cand, de altfel, a inceput povestea de succes a inegalabilului Josep Guardiola, singurul tehnician din istoria fotbalului care castiga impreuna cu echipa sa – toate trofeele intr-un an calendaristic. In acelasi timp, ocaziile apareau precum ”ciupercile dupa ploaie”. Inevitabilul s-a produs sapte minute mai tarziu, atunci cand CR7 preia magistral de langa fostul sau coleg de la Manchester United, Gerard Pique si nu rateaza sansa de a-l egala pe Ivan Zamorano in privinta golurilor inscrise consecutiv de catre vreun component al gruparii din capitala Spaniei intr-un El Clasico. Era 2-0 dupa aproximativ 20 de minute ”scurse” din timpul regulamentar si soarta dublei mansei era pecetluita in proportie de 60%. Gafa lui Valdes de pe Camp Nou ii condamna pe catalani, mai ales ca dupa o jumatate de ora, Adriano isi demonstreaza lipsa de luciditate in defensiva intr-un duel cu autorul golului secund al Realului si este trimis la dusuri de catre central, spre disperarea staff-ului tehnic, care observa iminent cum Supercupa Spaniei se indreapta in vitrina madrilenilor dupa 3 ani consecutivi in care a fost ”confiscata” de Barça. Ce-a urmat, stim cu totii.

In ciuda rezultatului final care i-a dezavantajat pe favoritii nostri, sunt atat de mandru de ei. Incepand cu Victor Valdes si terminand cu Alexander Song, ultimul transfer perfectat de catre ”extraterestrii” in aceasta perioada de transferuri, si-au dat sufletul pentru a relansa disputa. Nu s-au predat absolut deloc, demonstrand o tarie de caracter exceptionala. O vorba veche spune ca in momentul cand ramai in inferioritate numerica, atitudinea se schimba brusc in defavoarea adversarului, caci nu mai ai absolut nimic de pierdut si in anumite cazuri reusesti imposibilul in conditii potrivnice. Ei puteau intrista un stadion arhiplin, dar nesansa a facut ca tabela sa ramana intacta la 2-1, dupa golul nemaipomenit din lovitura libera al Balonului de Aur, Leo Messi. La fel de bine situatia devenea critica in cazul in care gazdele reuseau sa converteasca contraatacurile letale, dar repriza secunda a apartinut de departe unei echipe. Finalizarea a lasat de dorit, astfel sunt de laudat absolut toti componenti echipei noastre de suflet pentru devotament si incrancenare. Nu este facil sa-ti creezi atatea oportunitati de gol in 9 oameni de camp, dar acest lucru n-a constituit o problema in acest sens, ci luciditatea a facut ca Iker Casillas sa isi demonstreze calitatile indiscutabile de goalkeeper respectat al Europei. Pana in ultimul moment am sperat intr-o reusita a vreunui catalan, caci cred in sinea mea ca un eventual gol i-ar fi demoralizat complet pe campionii en-titre ai Spaniei. N-au fost departe de tinta oaspetii, dar intr-un final s-au recunoscut invinsi de-o echipa mai bine pregatita mental de-un metodist prin excelenta, nu neaparat mai capabila de triumf suprem.

Real Madrid: Casillas – Arbeloa, Pepe, Sergio Ramos, Marcelo – Khedira, Xabi Alonso – Di Maria (min. 79 Callejon), Ozil (min. 83 Modric), C. Ronaldo – Higuain (min.82 Benzema). Antrenor: J. Mourinho

FC Barcelona: Valdes – Adriano, Mascherano, Pique, Jordi Alba – Xavi, Busquets (min. 75 A. Song), Iniesta – Alexis (min. 32 Montoya), Messi, Pedro (82 Tello). Antrenor: T. Vilanova

P.S. Sper din tot sufletul ca aceasta dubla mansa sa fie un reper pentru restul sezonului competitional. Am incredere in Tito Vilanova ca constientizeaza rolul sau intr-un club unic precum este FC Barcelona. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s