Fara lupta, nu exista progres

In 9 zile, Barça a fost nevoita sa suporte o ”avalansa” de situatii inimaginabile, dar mai presus de acest lucru conteaza cu adevarat ce solutii ai putut gasi pentru a preveni dezastrul.

In turul 1/4 de finala ale Ligii Campionilor brigada de arbitrii din Germania condusa de Wolfgang Stark ne-a ”tocat” dupa bunul lui plac – moment de care ”centralul” neamt regreta cu siguranta, avand in vedere faptul ca si-a dat arama pe fata, avantajand gruparea pariziana. Meciul devenise inca din momentul fluierului de start o afacere ”platineasca”, ca sa zic asa. Cu voia sa, triplul castigator al Balonului de Aur i-a anulat suspendarea de 2 partide suedezului Zlatan Ibrahimovic si astfel cel din urma a putut sa-si ajute colegii in tentativa eliminarii favoritilor nostri inca din partida tur, cand normal trebuia sa revina pe gazon de abia in retur.

Polemica iscata pe seama acestei decizii ce favoriza iminent interesul celei mai titrate competitiii intercluburi de pe batranul Continent, a fost de asa maniera incat suporterii s-au amuzat copios de tertipurile celui care conduce destinele forului european, insa intr-o faza eliminatorie orice se putea intampla, mai ales ca prezenta ”nasosolui” il bucura nespus pe Carlo Ancelotti, tehnicianul celor de la Paris Saint-Germain. Au intervenit si accidentarile pe Parc des Princes, pentru ca s-a dovedit a fi o lupta barbateasca, nicidecum un meci la discretia noastra, intrucat cineva a avut grija ca aceasta disputa sa nu fie dezechilibrata, mentinandu-se astfel un suspans de care sa profite indelung publicul larg.

Prin decizii absurde ale lui Stark (offside nesemnalizat la reusita lui Ibrahimovic, sau nepermiterea medicilor catalani sa patrunda pe gazon pentru a acorda ingrijiri medicale lui Jordi Alba si Mascherano, a aratat nepasare si sprijin neconditionat ultimilor ”bogati” aparuti pe harta fotbalului european, cu conditia ca iritarea sa intervina in tabara catalana. Dupa un 2-2 facut posibil intr-o proportie covarsitoare de Platini, meciul decisiv se anunta unul extrem de dificil. Lionel Messi a cazut la datorie in Paris, axul central era improvizat pentru a 2-a oara in acest sezon competitional intr-o disputa cu un adversar de acelasi calibru, iar partida din campionat cu R.C.D. Mallorca ce erau nevoiti s-o dispute ne indemna sa privim altfel fotbalul.

Barça joaca la 50% din potential cand nu dispune de serviciile lui Messi. Cu andaluzii n-a fost tocmai asa, iar scorul final afisat pe tabela (5-0) , cu un moment de admiratie profunda pentru Eric Abidal, care a revenit pe gazon dupa 1 an si 1 luna de la agravarea starii de sanatate, evoluand pentru aproximativ 25 minute, devenea un prilej nemaipomenit de care ”camarazii” lui Tito Vilanova trebuiau sa tina cont, deoarece reaparitia francezului in ”sanul” echipei ii obliga pur si simplu pe cei care aparau teritoriul catalan sa se pregateasca minutios de absolut orice eveniment nedorit. Cand am observat ca Messi se agita enorm pe banca de rezerve vazand cum situatia nu devine favorabila cat mai repede, m-am gandit pentru o clipa la un citat al unui orator vestit din Statele Unite ale Americii, care a facut posibila integrarea in societate a indivizilor de culoare, considerati sclavi in secolul XVIII .

Baietii s-au simtit pe durata celor 90 de minute regulamentare precum pestii pe uscat. Au fost agitati si in acelasi timp concentrati sa scape cu bine din infern. Victor Valdes a mentinut ireprosabil speranta vie, blocandu-i exemplar pe Alex, Lavezzi, Moura sau Ibrahimovic si intr-o proportie covarsitoare a devenit punctul de sprijin al echipei. Se vedea iminent cum jocul echipei lasa de dorit, dar atat timp cat scorul garanta patrunderea in penultimul act al competitiei, toata lumea era pe deplin multumita. Intrand la cabine in postura calificatei, Barça incerca din rasputeri sa pastreze nivelul concentrarii extrem de ridicat. De partea cealalta, vizitatorii erau constienti de faptul ca blocand sistemul revolutionar de pasare in profunzime al adversarilor, erau motive suficiente sa apara satisfactia. Acest lucru s-a intamplat dupa 5 minute din timpul reprizei secunde. Pedro greseste o pasa simpla catre Iniesta, mingea este recuperata de Verratti, acesta ii paseaza lui Pastore, argentinianul reuseste un un-doi de toata frumusetea cu Ibrahimovic si sprinteaza decisiv catre careul advers, neiertandu-l pe bravul Valdes.

Urmau 40 de minute realmente agasante. Imediat dupa reusita purtatorului tricoului cu numarul 27 din tabara pariziana, Messi s-a echipat si era o chestiune de timp pana cand isi facea in sfarsit aparitia pe gazon. Pana in momentul intrarii sale, PSG a fost foarte aproape sa reuseasca cel de-al 2-lea gol. Pastore lufteaza din apropierea ”punctului cu var”, dandu-le astfel inca o sansa oponentilor. Din minutul 62, totul s-a schimbat. ”Messiah” si-a impulsionat colegii, ocaziile succedandu-se la poarta italianului Salvattore Sirigu. In 7 minute, Barça a avut 3 situatii de-a restabili egalitatea. Din cele trei ocazii iminente de gol, una a fost fructificata. Era minutul 70 cand Pedro, simtindu-se oarecum vinovat de cele intamplate cu 20 de minute mai devreme, readuce echipa pe linia de plutire. Messi a avut meritul sau la acest gol.

Si-a ridiculizat 2 adversari in dribling, a pasat senzational spre David Villa, de unde fostul component al Valenciei si totodata golgeterul all-time al reprezentativei Spaniei, gaseste spatiul necesar de pasare spre Pedro, al carui sut napraznic de la aproximativ 20 metri incheie o actiune demna de renumele clubului. Minutele ramase de disputat ne-au aratat ca fara lupta, nu exista progres. Baietii s-au asigurat ca adversarii nu vor mai avea vreo sansa de a-l invinge pe Valdes. Au fost emotii, intr-adevar, dar conteaza cu adevarat ca ti-ai indeplinit obiectivul, indiferent ca cinismul – factor obligatoriu cand iti simti oponentul capabil sa dea marea lovitura, a aparut. Nu mi-a ramas decat sa va anunt ca odata cu calificarea in semifinale, FC Barcelona a stabilit inca un record, fiind prima grupare profesionista ce ”atinge” aceasta faza a competitiei de sase ori consecutiv. Aceasta a fost rasplata unei seri de-a dreptul pasionanta. Vineri ne vom afla adversarul si sper din tot sufletul ca Bayern Munchen sa isi ”masoare fortele” cu noi. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s