Lupul isi schimba parul, dar naravul ba

Barça incearca in cele doua luni ramase pana la finalizarea tratativelor in ceea ce priveste completarea lotului de jucatori profesionisti sa capete o noua identitate, complet nesatisfacatoare, din pacate.

Una dintre principalele calitati ce imi definesc 100% personalitatea este de departe cunoasterea intentiilor profesionale. As putea spune fara ezitare ca-s facut pentru domeniul psihologiei, chiar daca nu-s implicat in vreun proiect de acest gen. Cunosc foarte bine cum gandeste un individ aflat la distanta apreciabila. Stim cu totii ca internetul ne ofera posibilitatea de-a afla anumite evenimente care se produc intr-o societate. Informatiile care se strecoara in mediul social cu viteza luminii in diverse locatii de pe mapamond te aduc intr-o situatie in care beneficiezi fara voia ta, desigur, de identificarea iminenta a caracterului uman, vizibil incercat de metodele revolutionare de a-ti acorda neincetat timp in privinta combaterii rationamentului.

Fie ca unii dintre noi au constatat neregularitati la capitolul administrativ intr-un mod total anevoios, respectiv de indata ce Sandro Rosell a fost ales presedinte al clubului, Barça a capatat dimensiuni oarecum bizare, neconforme cu traditia gruparii catalane. Acest individ care a fost ales de cei peste 150.000 de socios se incapataneaza peste masura sa revolutioneze aspectul economic, ce poate avea insemnatate doar in anumite conditii, intrucat odata rezolvata aceasta problema se pune accent masiv pe indepartarea factorilor cheie intr-un proces ce-l doresti la randul tau identic cu succesul avut de cel dinaintea ta, ori aici ne referim strict la Joan Laporta, prieten pana nu demult cu actualul conducator al singurei echipe din istoria fotbalului ce castiga toate competitiile unde a fost angrenata pe durata unui singur an calendaristic.

Doar stiind ca domnul Laporta a avut deosebita onoare si placere in acelasi timp sa se stie intr-un fel un personaj unic in istoria celor 113 ani de existenta, l-a mahnit fara margini pe Rosell. Cel din urma a fost in momentele critice ale lui Joan Laporta un om de incredere, insa aceasta calitate si-a pierdut-o, banuiesc in sinea mea, imediat dupa ce-a observat cu proprii lui ochi ca Ronaldinho, fotbalistul adus pe Camp Nou intr-o proportie covarsitoare datorita faptului ca era lider al reprezentantei Nike in fieful celei mai glorioase selectionate a omenirii si avea putere de convingere, incepea sa fie liderul unei echipe aflate intr-o situatie realmente critica, astfel ca si-a permis, cred, sa il sfatuiasca pe Laporta ca este momentul oportun in ceea ce priveste aparitia unui sponsor pe tricoul de joc.

Cel care apara interesele Catalunyei in prezent, n-a fost de acord sub nicio forma cu intentiile bunului sau prieten, pana atunci. L-a indepartat din echipa sa, ori acest lucru a contat enorm in decizia conform careia se merita sa candidezi la presedentia institutiei de indata ce dusmanul tau si-a terminat perioada de glorie, ca sa zic asa. Sandro si-a ascuns intentiile belicoase intr-un mod viclean. I-a pacalit pe cei care urmau sa decida soarta societatii cu diverse discursuri menite sa aduca liniste in interior si astfel a castigat de-o maniera impresionanta alegerile. Ce-a urmat, este realmente deplorabil. In ciuda faptului ca doreste sa aibe initiativa proprie, fiind din acest punct de vedere un vizionar diferit fata de ceilalti, nu-l scuteste definitiv de moralitate. De ce?! Ca sa ti-o recapeti este nevoie de intelegere din partea tuturor, incluzand suporterii.

In opinia mea, acest Sandro Rosell mi-a confirmat suspiciunile ce aplanau asupra sa inca din momentul prezentarii candidaturii. In momentul de fata, ma simt umilit de ”generozitatea” dumnealui. Nu este posibil ca dupa 3 ani, timp in care unii dintre fotbalistii plecati in aceasta vara din diverse motive, vedeti cazurile Andreu Fontas , Marc Muniesa, Eric Abidal , Bojan Krkic , cat si David Villa , care va juca la adversarul din Supercupa Spaniei, Atletico Madrid, sa ii indepartezi de comun acord cu staff-ul tau doar fiindca erau operele celorlalti. Detest indivizii ce pun ranchiuna la baza fiecarei decizii, indiferent de consecintele ei. Nimeni, dar absolut nimeni, nu ma poate contrazice ca asa a procedat Rosell cu privire la cazurile mentionate mai sus, deoarece doreste cu totul altceva si anume sa preia fraiele instutiei ca mai apoi sa fie apreciat pentru ideile sale, insa habar n-are ca nu manifestandu-ti sentimentul de pizma castigi fara ezitare respectul tuturor.

Nu pe baza situatiei actuale se lucreaza intr-un club ca FC Barcelona. Trebuie sa fii constient de succesul celorlalti pentru a deveni la randul tau un individ apreciat, ori aceasta problema nu poate fi adusa in discutie in privinta lui Sandro Rosell, tip ce isi considera optiunile cat se poate de relevante in detrimentul aducerii aminte a unor intamplari ce-au adus faima. Sunt putine ocazii in care Sandro merita cu adevarat felicitarile mele, dar constituie un inceput de care trebuie sa tina cont. Vanzarea lui Bojan Krkic, care a fost o idee ingenioasa, identica cu a unui imprumut pe multi bani trebuie sa predomine, ci nu tentativele de-a ridica stacheta in mod abuziv. Daca va continua pe calea ranchiunii, cu siguranta isi va compromite sansele realegerii in functia de presedinte. Eu unul, astept sa calce pe bec si totodata sa dispara in premiera, ca este nevoie urgenta de asa ceva, acordul intre Qatar Foundation si filialele sale, asta in ciuda faptului ca aduce un plus in ceea ce priveste aspectul economic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s