Drumul de la reforma la succes… este lung

Versatilitatea a predominat atentia in cadrul clubului si de indata ce urmatorul sezon competitional va incepe se asteapta ca drumul de la reforma la succes sa fie indeplinit cu brio, insa este nevoie de inteligenta fiecaruia pentru prevenirea dezastrului.

Ma pun pentru cateva momente in pielea celebrului scriitor de origine canadiana Malcolm Gladwell, autor al catorva carti remarcabile din domeniul psihologic si constat oarecum neincrezator ca lipseste grandoarea de odinioara in cadrul institutiei care ne-a adus bucurii necontenite, indiferent de situatie. Se observa limpede ca suntem obligati de circumstantele prezentului sa inovam, ori acest lucru ii pune la incercare pe cei responsabili cu remanierea, misiune adusa la cunostinta de actualul presedinte al clubului, domnul Jose Maria Bartomeu.

Trebuie sa existe coeziune intre membrii conducerii administrative si Luis Enrique, tehnician propus pentru revigorarea starii de anxietate ce predomina atmosfera dupa sfarsitul partidei cu finalista Ligii Campionilor din acest sezon, Atletico de Madrid. Andoni Zubizarreta a considerat ca ”Lucho” este tehnicianul ce poate inspira actuala generatie, de departe cea mai de succes din istoria clubului, cu echilibrul intre dorinta si munca – capitol unde fostul idol al tribunelor de pe Camp Nou exceleaza sublim si nu lasa loc de compromisuri si aici ma refer desigur la petreceri in afara bazei de antrenament.

Din momentul plecarii lui Pep Guardiola de langa noi, acest club a trecut prin momente extrem de dificile. Din cauze diferite, tehnicienii ce i-au urmat domniei sale s-au vazut nevoiti sa capituleze. Inca se cauta acel reviriment colectiv de exceptie, unde nu trebuie sa existe ca atare factorul impasibilitatii. Cand unul sau altul militeaza pentru scopuri total opuse fata de cei ce-ti garanteaza reusita prin profesionalism, intervine fenomenul de apeirofobie. Aceasta teama excesiva se instaureaza in conceptiile fiecaruia si de indata ce nu previn aceste situatii bizare, suporterii vor avea de suferit.

Dupa cum era de asteptat, exista entuziasm. Totusi, posibilitatea de a-si multumi sefii, il pune intr-o postura descurajatoare pe Luis. Se stie ca fiecare tehnician ce devine angajat al clubului este obligat prin prisma semnarii contractului de munca sa isi indeplineasca obiectivele, ori acestea nu sunt catusi de putin mentinerea in prima liga spaniola, respectiv clasarea pe-o pozitie ce garanteaza participarea in cupele europene. Pretentiile sunt arhicunoscute si vizeaza castigarea tuturor trofeelor in care Barça este angrenata, pentru ca istoria permite acest lucru.

Presiunea va fi fantastica. ”Lucho” cunoaste irefutabil acest inconvenient si incearca din rasputeri sa profite de imaginea acelui luptator ce era pe gazon, intrucat ii avantajeaza pe jucatori sa cunoasca indeaproape filozofia ta, mai ales cand stiu acestia ca vine din vocea unui lider. Dincolo de cuvinte si nevoia sincronizarii grupului cu ideile sale, Luis Enrique se vede nevoit, mai mult ca sigur, sa isi constientizeze rolul care i-a fost acordat cu incredere deplina. Este de preferat sa nu cada in capcana personajului ce considera ca totul i se cuvine, deoarece isi va pune in pericol serviciul.

Asadar, drumul de la reforma la succes… este lung. Implica mai multi factori de ordin administrativ, cat si managerial. Pentru a succede cu brio acestei tentative laudabile, trebuie schimbata de urgenta garda si doar ambele parti implicate in acest proiect pot duce aceasta misiune pana la capat. Sa ne amintim cum a reusit Guardiola sa suplineasca exemplar pierderile unor jucatori exponentiali ca Ronaldinho, Deco, Edmilson, Oleguer sau Eto’o. Stim cu totii ca Pep a vrut ”sange proaspat” , considerat necesar in conditiile unei blazari iminente in angrenaj. Situatia pare asemanatoare in momentul de fata, insa spre deosebire de bunul sau prieten, Luis Enrique nu va putea beneficia de aceste favoruri. Vor fi putine si suficiente, in opinia celor din loja oficiala a clubului. Sper sa ma insel!